R'UPE, rup, vb. III. 1. Tranz. A distruge continuitatea unui material solid sub acţiunea unor solicitări mecanice; a despărţi (intenţionat) un obiect în două sau în mai multe bucăţi. ◊ Expr. A rupe (sau refl.) a i se rupe (cuiva) inima (sau sufletul, rărunchii) = a produce (cuiva) sau a simţi o mare durere. ♦ A(-si) fractura o mână, un picior etc. ◊ Expr. A-si rupe picioarele = a umbla mult (fără folos). A-si rupe gâtul = a-si pierde viaţa, cinstea, averea. A-si rupe pieptul = a-si obosi plămânii (vorbind sau cântând prea mult). ♦ A întrerupe, a curma tăcerea, relaţiile cu cineva. ◊ Expr. A o rupe cu cineva sau cu ceva = a pune capăt unui obicei, unui sistem, unei atitudini sau legături. A rupe preţul (sau târgul) = a ajunge la învoială după o tocmeală îndelungată. 2. Tranz. A distruge un obiect prin întrebuinţare. 3. Tranz. (Adesea fig.) A distruge un obiect prin sfărâmare, spargere etc. Apele rup stăvilarele. ◊ Expr. A rupe frontul = a străpunge linia de apărare a inamicului. 4. Tranz. A sfâsia un lucru smulgând bucăţi dintr-însul. ♦ A sfâsia un animal sau un om. ♦ A zdrobi, a strivi. 5. Tranz. A smulge. ◊ Expr. A rupe cuiva urechile = a pedepsi pe cineva trăgându-l de urechi. A-si rupe de la gură = a se lipsi de strictul necesar în folosul altcuiva. ♦ A culege flori, fructe etc. ♦ A obţine (cu greu) o sumă de bani. 6. Refl. si tranz. A (se) depărta, a (se) desprinde de cineva sau de ceva. Se rupseră din grămadă. ♦ Refl. (Despre grupuri, colectivităţi) A se împrăstia. ◊ Expr. (Tranz.) A rupe rândurile = (despre un grup de oameni) a fugi, stricând ordinea unui sir aliniat. A o rupe la (sau de) fugă (rar, la goană, la sănătoasa sau de-a fuga) = a o lua la fugă. ♦ Tranz. A-si deschide (cu efort) drum de trecere. 7. Tranz. Fig. A se exprima cu greu într-o limbă străină, a sti foarte puţin o limbă străină. [Var.: (reg.) r'umpe vb. III] - Lat. rump~ere.
Sursă : DEX'98 (58983)  - LauraGellner

R'UPE vb. v. curma, începe, întrerupe, porni, tăia.
Sursă : Sinonime (207155)  - siveco

R'UPE vb. 1. v. frânge. 2. a ceda, a se frânge. (Materi-alul s-a ~ la presiune.) 3. v. plesni. 4. v. sparge. 5. v. zdrenţui. 6. v. sfâsia. 7. v. spinteca. 8. v. frac-tura. 9. v. culege. 10. v. despărţi. 11. v. desface.
Sursă : Sinonime (207154)  - siveco

r'upe vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. rup, perf. s. 1 sg. rups'ei, 1 pl. r'upserăm; part. rupt
Sursă : DOR (279423)  - siveco

A R'UPE rup tranz. 1) (obiecte tari sau materiale) A face să se rupă. 2) (oase sau membre) A supune unei leziuni prin acţiunea violentă a unei forţe; a frânge; a fractura. ~ coastele. ◊ A-si ~ picioarele a alerga mult (si fără rost). A-si ~ gâtul (sau grumajii) a suferi un insucces. A-si ~ pieptul a vorbi sau a striga mult si tare, fără a fi ascultat. ~ în bătăi a bate foarte tare. 3) (stări de lucruri) A opri brusc; a curma. ~ relaţiile. ◊ A (o) ~ cu cineva (sau cu ceva) a pune capăt legă-turilor cu cineva sau a înceta de a se ocupa cu ceva. ~ preţul (sau târgul) a se învoi în privinţa preţului după o tocmeală îndelungată. A (o) ~ la (sau de) fugă a porni iute la fugă. 4) A strica forţând; a sparge. ◊ ~ frontul a străpunge linia de apărare a dusmanului. ~ rândurile a se împrăstia, stricând ordinea. 5) A supune unei fărâmiţări, smulgând bucăţi. Lupul a rupt o oaie. 6) (flori, frunze etc.) A desprinde de pe tulpină sau de pe creangă. ◊ A fi (ca) rupt din soare a fi foarte frumos. ~ (cuiva) urechile a pedepsi (pe cineva), trăgând de urechi. A-si ~ (ultima bucăţică) de la gură a da altuia din puţinul pe care îl are. 7) fig. (bunuri materiale) A lua aproape cu forţa de la cineva; a smulge. ~ bani datoraţi. 8) (limbi străine) A vorbi slab. A o ~ franţuzeste. /<lat. rumpere
Sursă : NODEX (352024)  - siveco

A SE R'UPE mă rup intranz. 1) (despre obiecte tari sau materiale) A se desface în bucăţi (prin întindere, îndoire, frângere etc.). ◊ A i ~ cuiva inima (sau sufletul) a fi cuprins de mare durere. 2) (despre îmbrăcaminte, încălţăminte sau obiecte confecţionate din ţesături) A-si pierde integritatea, nemaiputând fi folosit. Sacii s-au rupt. 3) A se depărta (de lângă cineva sau ceva), fără a mai avea contact. ~ de casă. /<lat. rumpere
Sursă : NODEX (352025)  - siveco

R'UPE, rup, vb. III. ~ 8. Tranz. A se înţelege asupra preţului de vânzare. (din lat. rump~ere; cf. it. rompere, pv., fr., cat. rompre, sp., pg. romper)
Sursă : DER (360654)  - tavi

R'UPE, rup, vb. III. 1. ~ ♦ Refl. Când să strângă nodul, pâc! se rupse aţa, căci era putredă. ♦ (În contexte figurate) Românul cu-a sa mână rupe lanţul de robie. - Ah! nu pot eu trăi fără tine; Eu încă a vieţii fir mi-oi rupe, Pe amândoi o groapă să ne-astupe. ◊ Expr. A rupe inima târgului v. inimă (IV. 1.). ♦ (Complementul indică o parte a corpului) A(-si) fractura o mână, un picior etc. ◊ Expr. ~ A-si rupe gâtul (sau grumajii) = a-si pierde viaţa, cinstea, averea, a o păţi rău de tot. ~ 2. ~ Au început a tupăi ... si a se sfărâma jucând, cât si-au rupt tot cojocul bucăţele. 3. ~ ♦ (Fig.) Dintr-o dată o salvă rupea văzduhul. ♦ Expr. A rupe sau (refl.) a se rupe gheaţa v. gheaţă. 4. ~; a smulge o parte dintr-un obiect. Zări pasărea rupând cu lăcomie ficaţii bietului Prometeu. ♦ A sfâsia un animal sau (de obicei prin exagerare) un om (atacându-l, lovindu-l, bătându-l). Copiii după ei se ţin Si câinii dau să-i rupă. ♦ A zdrobi, a strivi. Izbi cu pumnul în masă spre vioară, si-n murmur carnea pumnului a rupt. ◊ (Prin exagerare) Înainte de a pleca, soldaţii au fost rupţi cu instrucţia si cu teoria. - Dacă nu era cocoana să sară pentru mine ... mă rupea, că nu-s' ce-avea, era turbat rău de tot. 5. ~; a desprinde, (trăgând cu putere) din locul unde este fixat. ♦ A culege flori, fructe, etc. ◊ (Fig.) Chipul tău e rupt din soare. ♦ A obţine (cu greu) o sumă de bani. Cum voi rupe ceva parale de la tatăl tău, am să ţi le pun deoparte. ◊ (Fig.) Cheltuiala e mare si oamenii greu o să-si rupă din sărăcie. 6. ~ , a (se) desprinde (cu oarecare efort) de cineva sau de ceva. Si-a stricat copiii. Nu-i pune la muncă. I-a rupt de sat. ♦ Refl. (Despre grupuri, colectivităţi) A se împrăstia, a se desface în două (sau în mai multe). Se sună de culcare. Mulţimea se rupse zgomotos. ◊ Expr. (Tranz.) A rupe rândurile (sau, rar, refl. a se rupe) = ~; (despre rânduri) a înceta să formeze un sir aliniat. ~ ◊ (Complementul indică drumul deschis) Rupând drumul printre oameni învălmăsiţi, pe cal înspumat, venea vijelios un olăcar. - Duruind soseau călării ca un zid înalt de suliţi, Printre cetele păgâne trec rupându-si large uliţi. 7. Tranz. Fig. (Cu complementul vorbă sau în expr. a o rupe (pe)...) ~ Vorbeste încai franţuzeste?... A fi rupând si el vreo două vorbe ca toată lumea. - Var. (învechit) r'umpe. [DLRLC]
Sursă : Neoficial (361201)  - tavi